În câteva zile voi trece în domeniul .ro, oferindu-vă un site mai bine structurat, cu informaţii calde şi multe galerii foto. Până atunci iau o mică pauză aici…
Noua adresă va fi: www.sport-vartos.ro
Latest Entries »
Divizionara C Prometeu Craiova a terminat la egalitate, scor 1-1, partida disputată vineri, pe stadionul “Electroputere” din Valea Roşie, cu CS Vişina Nouă, meciul contând pentru etapa a 18-a din seria a patra. Oaspeţii au deschis scorul prin Aria, care a şutat sub bară din marginea careului de 16 metri (‘58), iar craiovenii au restabilit egalitea prin Dragoş Ştoiu, care a transformat cu siguranţă o lovitură de la 11 metri, primită în urma unui henţ în careu (‘61).
Antrenorul Prometeului, Viorel Şişoe, a mizat în acest meci pe: Băluţă – Enache, Sandu, Şerban, Ştefănoaica – Ştoiu, Stamin (‘64, Diţă), Dinu, Puchiu (‘73, M. Ghiţă) – A. Luţă (‘85, Gae), Bălă.
De partea cealaltă, tehnicianul oaspeţilor, Marius Stoica, i-a trimis pe teren pe: Stancu – Grigore, M. Radu, David, M. Daniel – Aria, Militaru, Ivan, Stănescu (‘79, Turcin) – Căpraru, Priescu (88, Ghiţă).
Iată celelalte rezultate: Pandurii II – Ghecon Lăpuşata 3-2, Girom Albota – FCM Târgovişte 0-0, Jiul Rovinari – Damila Măciuca 1-2, Gaz Metan II Mediaş – FC Caracal 0-0, Metaloglobus Bucureşti – CS Cisnădie 0-0, Minerul Motru – Minerul Mătăsari 2-0, Atletic Bradu – FC Oltchim Vâlcea 2-1.
Răzvan Martin, din Bucureşti, un fan pătimaş al Universităţii Craiova, povesteşte ce înseamnă viaţa de suporter al Ştiinţei şi cât de ingrată este situaţia actuală, fără echipă. El speră însă ca lucrurile să revină la normalitate cât mai repede.
Suferinţa este maximă atunci când pomeneşti numele Universităţii Craiova. Dezafilierea, fie ea şi temporară, este extrem de dureroasă pentru suporteri. „Prizonierii unei singure credinţe“, aşa scria pe un banner în vremuri nu de mult apuse şi asta spune multe. Nimic din viaţa cotidiană nu poate îndulci situaţia actuală. De la melancolie, frustrare, deznădejde la amintiri şi speranţe, cam acestea sunt trăirile de acum ale suporterilor Ştiinţei, unica mare iubire a oltenilor, fie ei din Craiova sau din Bucureşti. Este şi cazul lui Răzvan Martin, un fan împătimit din Capitală, care nici acum, după zeci de ani de iubire necondiţionată, nu înţelege de unde dragostea pentru echipa-fanion a Olteniei.
„Greu de spus de unde pasiunea asta, pentru că eram prea mic atunci când s-a aprins, iar memoria nu merge chiar atât de departe. În familie nu aveam suporteri ai Ştiinţei, iar sânge de oltean aveau doar bunicii din partea tatălui, veniţi în Bucureşti după război, din satul Bârcii (Olt). Tata e rapidist, mama dinamovistă, unchii – rapidist şi dinamovist, bunicii – rapidişti sau ţin cu Argeşul lui Dobrin, aşa că varianta influenţei familiei cade. Ştiu că pasiunea s-a născut când eram încă la grădiniţă, asta înseamnă anii 1981-1982, adică anii cei mai frumoşi ai Craiovei Maxima şi, cel mai probabil, am căzut şi eu «victima» fenomenului prin care devii simpatizantul celor puternici, fenomen pe care îl detest atât de mult azi, dar căruia nu i te poţi împotrivi. Este ceva firesc şi ştiu că nu e drept să-i judec pe cei care azi cad atât de uşor în admiraţie pentru anumite echipe care nici măcar nu mai sunt la putere ca performanţă sportivă, ci mai degrabă mediatică“, a afirmat Martin.
„Violenţa apare atunci când raţiunea nu mai funcţionează“
Răzvan Martin a explicat şi ce înseamnă viaţa de suporter al Ştiinţei în Capitală, punctând că după Revoluţie totul s-a „degradat“ treptat. „Viaţa de suporter al Ştiinţei în Bucureşti a fost plăcută până după Revoluţie. Libertatea a adus cu ea şi eliberarea instinctelor primare şi a devenit tot mai greu să-ţi afişezi deschis simpatia pentru o echipă anume. Am copilărit în Drumul Taberei, la câteva staţii de Ghencea. Evident, majoritatea copiilor erau stelişti. O să vă spun ceva ce o să vă vină greu să credeţi, dar suporterii Craiovei erau detaşaţi pe locul doi în zona mea de cartier, înaintea dinamoviştilor şi a rapidiştilor. Probabil că a fost o situaţie care s-a aplicat generaţiei mele, celor născuţi între ’70 şi ’80. Lucrurile s-au schimbat după, odată cu apunerea gloriei Universităţii şi numărul fanilor din Bucureşti a început să scadă. De altfel, majoritatea suporterilor Universităţii pe care îi cunosc au vârste peste 30 de ani. Conflicte nu erau pe vremea aia, mergeam la meciurile Ştiinţei de pe toate stadioanele şi nu-mi amintesc să fi fost martorul vreunor incidente. E adevărat că, în cartier, cel mai bine ne înţelegeam cu rapidiştii. Ei erau cei mai apropiaţi, aveam multe în comun cu ei, mai ales «iubirea» faţă de echipele Miliţiei şi Armatei. Îmi amintesc că la celebrul meci din iunie ’89, când Neagoe a retrogradat Rapidul (mi s-a rupt sufletul de durerea lor), am stat la tribuna a doua, la 20 de metri de galeria Rapidului. Am sărit în aer la gol şi am constatat cu surprindere că cel puţin un sfert din stadion făcuse acelaşi lucru. Galeria noastră era la peluză, dar n-am avut acces acolo. Ei, deşi golul ăla a retrogradat Rapidul, n-a fost nimeni care să-mi spună să stau jos, de înjurături nici nu se pune vorba. Ştiu că au existat însă incidente după acel meci, galeria Rapidului atacând trenul cu care se întorceau suporterii Universităţii la Craiova“, a rememorat interlocutorul nostru. „În ultimii ani a devenit tot mai periculoasă viaţa de suporter în Bucureşti. Am avut parte şi de câteva incidente în care am picat fără voia mea şi acum port la vedere amintirea lor pe chelie. Nu sunt deloc adeptul violenţei şi mi se par ridicole etalările astea de masculinitate exprimată prin muşchi. E păcat, mai ales că membrii peluzelor au dat de atâtea ori dovadă de o inteligenţă şi subtilitate rar întâlnite în spaţiul public românesc. Dialogul mesajelor dintre galerii, coregrafiile, chiar şi scandările – aici aş vrea să se concentreze energiile fanilor. Violenţa apare atunci când raţiunea nu mai funcţionează. În timp, sper ca astfel de manifestări violente să devină marginale, mai ales în contextul actual în care ultraşii devin conştienţi de forţa lor şi, implicit, devin mai atenţi şi cu imaginea lor. E treaba lor să-şi facă ordine în ogradă, eu sunt convins că numărul celor violenţi e mic, iar în cazul multora dintre ei vârsta fragedă şi dorinţa de a-şi dovedi bărbăţia sunt explicaţiile comportamentului agresiv“, a subliniat Răzvan Martin.
„Realitatea este dureroasă“
„Dispariţia“ temporară a Ştiinţei doare al naibii de tare, Răzvan Martin găsind cu greu consolarea: „Să spun că e trist e banal. Nu-mi imaginam că se poate ajunge la aşa ceva, simt că mi s-a furat o parte din viaţă. Sună patetic, mai ales la un om de 36 de ani, dar e un gol imens în sufletul meu şi în viaţa mea. Nu ştiu ce iubire se poate compara cu cea faţă de echipă, poate doar cea pentru părinţi, pentru că e vorba de un act necondiţionat, iubeşti echipa aia indiferent de ce-ţi oferă, de performanţele ei, de patron, de calitatea jucătorilor. Ăştia vin şi pleacă. Suporterii, culorile, palmaresul, istoria, atmosfera – astea sunt lucrurile importante, cele care rămân. Fotbalul românesc, şi aşa în cădere liberă, e şi el mult mai sărac, trist şi plictisitor fără Universitatea. Dovadă că până şi suporterii rivalelor din Capitală simt asta şi vin alături de noi, pentru a readuce Craiova în prim-planul fotbalului românesc“.
„Sper ca justiţia să facă dreptate“
Chestionat în legătură cu cine este responsabil pentru situaţia de faţă, Răzvan Martin l-a arătat cu degetul pe Adrian Mititelu, dar consideră că dezafilierea temporară a fost un abuz din partea FRF şi că acest lucru se va îndrepta la viitoarea Adunare Generală. „Principalul vinovat este Adrian Mititelu, fără nici un fel de discuţii. Actul prin care FRF a dezafiliat Universitatea este un abuz imens şi sper ca justiţia să facă dreptate. Dar Mititelu este cel care a adus echipa în această situaţie, cel care a oferit ocazia LPF şi FRF să nedreptăţească Craiova prin managementul dezastruos şi decerebrat pe care l-a practicat. Recunosc că am fost simpatizantul lui Mititelu la început, am crezut în proiectul lui, am apreciat viziunea pe care o avea privind dezvoltarea echipei. Din păcate, timpul a demonstrat că au fost doar vorbe. A greşit că nu a vrut să asculte de nimeni, a căzut pradă mâniei, persecuţiei şi impresiei că el ştie cel mai bine ce trebuie să se întâmple la club. S-a certat cu toată lumea şi a ajuns să sacrifice interesele echipei. Până la urmă, a sacrificat chiar echipa pentru a-şi satisface propriul orgoliu şi ambiţiile. Dragostea lui pentru echipă n-o pot contesta, doar că a fost o dragoste bolnavă în care, iată, şi-a omorât singur obiectul iubirii. Mi-e teamă că şi dacă Universitatea va fi reafiliată există perspective reduse să avem şi echipă, pentru că Mititelu a spus că el n-are bani. Dacă n-ai bani şi nu-ţi permiţi această echipă pe care spui c-o iubeşti, atunci de ce nu vinzi sau de ce nu-i laşi pe alţii să se ocupe? Ştiu că are de recuperat nişte bani şi sper să şi-i recupereze, pentru că jucătorii aceia i-au fost furaţi. Dar asta va dura ani de zile, ştim cu toţii cum funcţionează justiţia în România. Dar până atunci ce se întâmplă? Ţine echipa captivă? Cred că ar trebui să cedeze echipa. Nu are capacitatea managerială şi financiară pentru a garanta performanţa. Am răbdat destule umilinţe în ultimii ani, nu vreau să mai trecem prin aşa ceva. Repet, propria incapacitate managerială i-a distrus acel proiect frumos pe care îl începuse“, a punctat Răzvan Martin.
„Nu-mi pot trăda iubirea“
Punând răul înainte, adică la viitoarea Adunare Generală Universitatea să fie dezafiliată definitiv, Răzvan Martin este convins că golul din suflet nu-l va putea umple altă echipă. „Nu ştiu ce se va întâmpla la Adunarea Generală. Eu nu cred în ideea unei noi echipe. Nu-mi pot trăda iubirea şi nu văd cum aş putea să-mi transfer iubirea pentru o echipă nouă, pornită din nimic. Ah, dacă se recuperează numele, culorile şi palmaresul, iar vechile glorii susţin un nou proiect, atunci acest proiect capătă legitimitate prin continuitatea cu istoria. Doar aşa văd o nouă echipă! Prefer să aştept reafilierea actualului club, chiar dacă asta va presupune să reluăm startul din a patra divizie“, a spus Răzvan Martin, bucuros că oltenii au găsit aliaţi în rândul suporterilor dinamovişti, stelişti şi rapidişti la protestul de pe 24 martie: „Recentele proteste din Piaţa Universităţii au reuşit să aducă ultraşii împreună şi pentru că aceştia au înţeles că au câteva interese comune – în primul rând, lupta pentru igienizarea fotbalului românesc, iar apoi lupta împotriva abuzurilor jandarmeriei pe stadioane. Cred că vorbim de un moment de maturizare în viaţa ultraşilor din ţară şi sper ca acest nou drum pe care au pornit să fie cât mai lung. Cred că vocea suporterilor contează, dovadă măsurile represive de înăbuşire a oricărui protest“.
„Amintirile îmi vor hrăni iubirea faţă de Ştiinţa“
Până să aflăm deznodământul acestei poveşti triste, fiecărui fan al Ştiinţei nu-i rămâne altceva de făcut decât să-şi amintească momentele frumoase şi să le pună în prim-plan la un pahar de vorbă cu prietenii. „Aşa e, trăim din amintiri. Din păcate, m-am resemnat de mult cu gândul că amintirile îmi vor hrăni iubirea faţă de Ştiinţa. Sunt enorm de multe întâmplări în care am fost mândru de Universitatea. Cred că cel mai mândru am fost în 1998, la finala Cupei cu Rapid, de pe fostul «Lia Manoliu». Ajunsesem devreme la stadion, împreună cu câţiva prieteni din Bucureşti, şi am aşteptat afară sosirea suporterilor din Craiova. Ei au venit cu trenurile, care i-au lăsat în Gara Obor. Eh, n-am să uit niciodată imaginea bulevardului pe care se deplasa coloana suporterilor şi zgomotul scandărilor. Se auzeau de la câteva sute de metri distanţă, lumea ieşise la balcoane să vadă ce se întâmplă, bulevardul era complet blocat şi era un bulevard mare, lat de cel puţin 30 de metri. Coloana a curs timp de o jumătate de oră, cel puţin. Invazia oltenilor cucerise Capitala! Cea mai mare deplasare de oameni din istoria României, nici la mineriade nu fuseseră atâţia. Păcat de rezultatul finalei, dar cred că atunci ne-a pedepsit soarta pentru măgăria făcută de conducerea clubului, care a pus pe tavă titlul Stelei. Cred că ne-am făcut un păcat mare atunci şi tragem şi acum ponoasele după el. Sunt mândru când văd pe zidurile din Bucureşti graffiti cu Ştiinţa, sunt mândru când ajung într-un colţ uitat de lume şi dau de un suporter al Ştiinţei, sunt mândru când cunosc un om mişto şi aflu apoi că ţine cu Universitatea“, susţine unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai Craiovei din Bucureşti.
„Cu toţii aşteptăm primul meci, oriunde şi în orice divizie ar fi“
Simţind cum arde dorinţa în Răzvan Martin de a scanda din toţi rărunchii „Ştiinţa, Ştiinţa!“, întrebarea dacă îi este dor de o deplasare a venit inevitabil. „Ooh, da, de asta mi-e cel mai dor. Am reînceput să merg la meciuri după vreo 15 ani de stat acasă. Abia prin 2006 am revenit alături de echipă şi am cunoscut cu acest prilej nişte oameni extraordinari. Era greu să fii suporter din Bucureşti, noi aveam 34 de deplasări pe an. Costă bani şi mănâncă timp. Dar nu mă plâng, Doamne fereşte! Au fost nişte ani superbi, nişte amintiri fabuloase. De asta mi-e cel mai dor şi cu toţii aşteptăm primul meci, oriunde şi în orice divizie ar fi“, a încheiat Răzvan Martin.
Stadionul „Parc“ din Balş a găzduit astăzi o atractivă întâlnire de fotbal între o formaţie old-boys a gazdelor, I.O.B., şi una alcătuită pe scheletul „Craiovei Maxima“, evenimentul fiind organizat de primăria din localitate. Victoria le-a revenit craiovenilor, scor 6-2, autorii golurilor fiind Marius Sava, Emil Săndoi, Silvian Cristescu (2) şi Gigi Ciurea (2), respectiv George Popa şi Liviu Năstase.
Formaţia gazdă, IOB Balş, a fost compusă din următorii jucători: Ion Bănică (alias Bebe Coadă), Florin Fumureanu, Turcitu (alias Amaral), Liviu Năstase, Marian Tudor, Viorel Stănculeţu, Aurel Mic, Titi Albăstroiu, Constantin Ţâţu, Ion Prunaru, Constantin Bălşanu, Florin Vlăduţ, George Popa, Antonie, Nicolae Ştefan şi Petre Olteanu.
De partea cealaltă, Craiova Maxima a fost alcătuită din: Florin Dumitru, Victor Cojocaru, Valentin Iliescu, Nae Tilihoi, Narcis Mohora, Silvian Cristescu, Emil Săndoi, Gigi Ciurea, Marius Sava, Constantin Donose, Dănuţ Bica, Grigore Ciupitu, Robert Vancea, Ovidiu Florescu, Micky Ungureanu. Antrenori: Sorin Cârţu, Nicolae Negrilă. Manager: Johnny Împuşcătoiu.
Următoarea întâlnire a Craiovei Maxima va avea loc pe 22 aprilie la Drobeta Turnu Severin, disputa fiind programată în perioada zilelor oraşului de la Dunăre.
Echipa Rapid Bucureşti a învins, miercuri, în deplasare, cu scorul de 1-0 (0-0), formaţia SC Vaslui, în prima manşă a semifinalelor Cupei României – Timişoreana. Unicul gol al întâlnirii a fost marcat din penalti de Herea, în minutul 72, după un fault comis de Borjan asupra lui Grigorie.
SC Vaslui: Borjan – Milanov, Papp, Farkaş (R. Costin ’76), Paito – N’Doye, Anderson – Adailton, Wesley, Stanciu (Gheorghiu ’46) – Yero Bello (Temwanjera ’79). Antrenor: Augusto Incaio.
Rapid Bucureşti: Coman – Rui Duarte (Burcă ’90), M. Antonio, Oros, Bozovici – Grigorie, Alexa,N. Grigore (Pavlovici ’80) – Deac, Surdu (Teixeira ’61), Herea. Antrenor: Răzvan Lucescu.
Cartonaşe galbene: Adailton ’31, Wesley ’42, N’Doye ’47, Anderson ’90+4 / Alexa ’24, M. Antonio ’50.
Au arbitrat: Marius Avram (central) – Eduard Dumitrescu, Sebastian Stoianof (asistenţi) – Cătălin Popa (rezervă).
Oficialii formaţiei Gaz Metan Severin s-au prezentat astăzi la federaţie şi au depus dosarul de licenţiere pentru sezonul viitor, unul în care speră ca elevii lui Marian Bondrea să evolueze în Liga I. „În mod normal, nu putem avea probleme în privinţa primirii licenţei, avem raportul făcut, auditul financiar… Din punctul nostru de vedere, totul este ok, iar dacă o să ne mai ceară vreun act pe parcurs o să ne conformăm. Sunt sigur că în aprilie vom primi un răspuns pozitiv“, a declarat, pentru GdS, Marian Zaharia, directorul sportiv al găzarilor. Referitor la întâlnirea de sâmbătă, de la Oradea, conducătorul oltean este sigur că Milan Mitic şi compania pot obţine un rezultat pozitiv cu FC Bihor. „Mergem peste ei, să câştigăm. Bihorul are o echipă bună, dar asta nu înseamnă că nu poate pierde. Dacă vom juca la fel cum am făcut-o în prima repriză cu CSM Vâlcea, sunt convins că vom lua toate cele trei puncte. Băieții se pregătesc bine şi acum nu ne rămâne decât să sperăm că vom face o partidă bună“, a completat Zaharia.
Referitor la lot, Marian Bondrea nu va putea miza nici în partida cu FC Bihor pe Alexandru Zaharia şi pe Ionuţ Mitroi, ambii acuzând dureri la genunchi în momentul în care lovesc mingea. „Zaharia se recuperează, dar cu Bihorul sunt slabe şanse să joace. A fost zilele trecute la Bucureşti, a fost consultat de medicul echipei naţionale, Pompiliu Popescu, şi răspunsul a fost acelaşi cu cel al medicilor de la Craiova, adică e vorba doar de o suprasolicitare şi are nevoie de repaos. Acelaşi lucru e valabil şi la Mitroi. Sperăm să-i putem folosi la meciul cu ALRO Slatina“, a încheiat Marian Zaharia.
Real este cu un pas în semifinalele Ligii Campionilor după victoria clară din Cipru, 3-0 cu APOEL Limassol, dar la finalul meciului de marţi seară, antrenorul „galacticilor”, Jose Mourinho, a inflamat speculaţiile privind o posibilă pleacare de la Madrid. „Inter este casa mea, o revenire este oricând posibilă”, a spus portughezul, conform sport.ro. Inter are un nou antrenor, după ce Ranieri a fost demis. Stramaccioni vine de la echipa de tineret a clubului. „La fel ca orice fan al lui Inter, îi doresc mult succes. Îmi pare rău pentru Ranieri, dar aşa este fotbalul. Când lucrurile merg rău, se schimbă antrenorii”, a mai spus The Special One. Jose Mourinho a antrenat la Milano între 2008-2010, cucerind Liga Campionilor. Din mai 2010, antrenează Real Madrid.
Galezul Ryan Giggs (38 de ani) şi-a expus ieri intenţiile cu privire la fotbal şi a dezuvăluit totodată secretul longevităţii sale. „Vreau să joc 1000 de meciuri în tricoul lui United, iar apoi să devin antrenorul echipei, cum a făcut şi Guardiola la Barcelona”, a declarat Giggs, pentru Gazzetta dello Sport. Galezul are deja 904 prezenţe în tricoul celor de la Manchester United şi se pregăteşte să semneze pe încă un sezon cu echipa lui Sir Alex Ferguson. Giggs a evoluat în 20 din cele 30 de meciuri în acest sezon, având şanse ca în două sezoane să atingă pragul de 1000 de meciuri pentru “diavoli”. “Practic yoga cât pot de des. M-a ajutat foarte mult şi îmi dă voie să îmi păstrez flexibilitatea şi puterea, să pot ţine pasul cu jucătorii tineri. Ratez din când în când câte o şedintă, nu pot ajunge la fel de des ca cei tineri, însă merg foarte des la yoga. Când eram tânăr, era rapid, iute, acum nu mai sunt şi trebuie să mă adaptez”, a mai spus Ryan Giggs.
Înfrângerea cu FC Timişoara nu numai că le-a redus şansele celor de la ALRO Slatina la ocuparea unui loc pe podiumul Ligii a II-a, seria a 2-a, dar le-a şi stricat liniştea aluminiştilor. Preşedintele Jean Niţulescu le-a bătut obrazul jucătorilor pentru prestaţia slabă, punând totodată presiune pe ei, întrucât în meciul de sâmbătă, de pe teren propriu, cu Unirea Alba Iulia, se joacă şi viitorul antrenorului principal, Daniel Mogoşanu. “E un lot cu care noi credeam că avem rezultate. Timişoara era o echipă la care se puteau lua puncte. Urmează pentru noi o perioadă foarte grea, cu nişte meciuri foarte grele. Jucăm, cu Alba Iulia, care e la plus doi, în faţa noastră la adevăr. Jucăm la Gaz Metan Severin şi avem meci cu UTA Arad, care e o echipă destul de bună. Practic, au două victorii, ca şi Gazul, la fel ca Timişoara şi ca Bistriţa. Sunt punctele directe, cu toate aceste echipe cu care jucăm. Pe urmă, vine un meci care chiar dacă n-are implicaţie e greu, Luceafărul Oradea e o echipă bună. Deci sunt nişte meciuri foarte grele în primele şapte etape. Noi sperăm din tot sufletul să ne schimbăm faţa jocului şi rezultatele”, a declarat, la Olt TV, Jean Niţulescu.
Altfel, mijlocaşul Eusebiu Badea şi-a reziliat contractul cu ALRO Slatina. „Voi continua recuperarea la FC Argeş, o să îmi găsesc o echipă să mă antrenez, iar din vară voi reveni pe teren”, a spus Badea, sosit la Slatina în vara promovării.
Mijlocaşul Claudiu Voiculeţ consideră că Pandurii are prima şansă în faţa Stelei, datorită avantajului terenului propriu şi a perioadei mai slabe pe care o traversează steliştii
Pandurii e tare în propriul fief. Într-un clasament al meciurilor jucate acasă în acest sezon se află pe locul patru în Liga 1, cu 24 de puncte câştigate din totalul de 35. Nici Steaua nu va avea viaţă uşoară, sâmbătă, la Târgu Jiu. Asta o garantează Claudiu Voiculeţ.
„Va fi un meci spectaculos. Steaua vine să atace, noi o să atacăm. Normal că-i putem bate. Am câştigat şi în tur, la Ploieşti. Am prins atunci şi un teren mai prost şi nu am putut să pasăm mai bine, dar acasă suntem şi mai buni. Noi suntem favoriţi, jucăm acasă. La Târgu Jiu nu pierdem, Steaua nu vine după o perioadă prea bună“, a declarat Voiculeţ.
Şi preşedintele CA al clubului Pandurii, Marin Condescu, mizează pe victoria echipei sale. „Nu contează forma de moment a Stelei. Suntem decişi să învingem. Noi am avut mai degrabă probleme cu echipele din zona noastră, cu Voinţa Sibiu şi altele. Mi-ar fi plăcut ca Steaua să fie în formă maximă şi să piardă la Târgu Jiu. Îmi păstrez însă realismul şi spun că nici un egal nu ar fi rău în situaţia dată“, a spus Condescu la DolceSport.
Probleme pe stânga
Alexandre Cardoso, exclus din lot de Petre Grigoraş deoarece a refuzat statutul de rezervă la Mioveni, s-a antrenat ieri cu Pandurii II. Brazilianul nu are însă drept de joc în Liga a III-a, nefiind pe lista comună de jucători. Fără rebelul Cardoso şi cu Vlad incert, Grigoraş ar putea fi nevoit să-l folosească din nou pe Cristea, o improvizaţie, pe postul de fundaş stânga cu Steaua. Totuşi, sunt semne că Vlad îşi va reveni până sâmbătă. „Doctorul mi-a recomandat o săptămână de repaus. Nu mai am dureri, iar de mâine (miercuri – n.r.) încerc să reintru şi, dacă mă simt bine, voi reveni cu Steaua“, a spus Alexandru Vlad. Ciprian Brata şi Roberto Dumitru au revenit după accidentări şi au reintrat în programul de pregătire al echipei.
Rada şi-a câştigat locul de titular
Revenit în primul „unsprezece“ al pandurilor după o perioadă îndelungată, Ionuţ Rada se declară mulţumit de evoluţiile sale cu Sibiu şi Mioveni. „Am prins tricoul şi sper să nu-i mai dau drumul. În astea două meciuri cred că am avut o prestaţie bună. Important e că am câştigat acest ultim meci. Suntem mult mai încrezători înaintea meciului cu Steaua. Încerc să-mi fac treaba când domnul profesor îmi dă şanse şi rămâne la aprecierea dânsului cum m-am descurcat. Trebuie să ne pregătim şi cine e mai bine pregătit o să intre în teren şi o să joace. Mă înţeleg bine cu Viera, am jucat şi anul trecut cu el, mă încurajează. Am trecut peste acel trac şi e din ce în ce mai bine“, a spus Rada. Tânărul fundaş nu se teme de întâlnirea cu vedetele de la Steaua. „Steaua are nişte jucători de clasă, în schimb au şi ei tot două picioare. Vedem după meci cine va avea câştig de cauză. Nu am nici o teamă. Steaua e favorită, dar noi, prin determinare, putem să le anulăm acest avantaj teoretic“, a afirmat Rada.
Cristi PEPTAN – GdS
Alexandru Vîrtosu 